Ninsoarea lui florar

E o dupa amiaza placuta de inceput de mai si natura, care s-a aratat atat de capricioasa in ultima vreme(poate ca are ea motivele ei ),s-a hotarat sa ne ofere un spectacol pe care eu l-am gustat cu multa bucurie.Stau cu coatele rezemate de tocul ferestrei deschise si sorb cu lacomie din ceasca mea de cafea amara,in timp ce privirea imi este atintita asupra coregrafiei pe care Bucurestiul mi-o ofera cu atat de multa darnicie.Mii de fulgi pufosi inoata in aerul caldut de florar prinsi intr-o hora magica ,amintind parca de misterioasele dansuri ale ielelor .Aceste conglomerate vegetale,mult mai pufoase decat ciulinii Baraganului,devin din ce in ce mai mari si se casnesc sa nu se desprinda din nesfarsitul balet,insa dupa ce au obosit destul de mult se apleaca si saruta asfaltul -incalzit de soarele inca prea timid -si se contopesc cu el gatindu-l,sre incantarea unora dintre noisi spre disperarea altora, cu o haina alba si moale care ma face sa imi imaginez o armata de iepurasi ce se pregateste sa-si ocroteasca fragedele progenituri cu o hainuta de puf.
Dincolo de aceasta viziune ,aceste mici particule a caror singura vina este aceea ca sunt antrenate de miscarea browniana,pot genera adevarate drame celor care din varii motive-independente de vointa lor, reactioneaza in mod particular la anumite componente ale acestei mici parti din Univers pe care noi o numim Mediu Inconjurator.
NIngea infernal in luna lui mai,dar e o ninsoare fara zapada.