Dualism

"Lumea e o scena si noi suntem actorii" spunea cineva invata.De curand mi-a fost dat sa vad cateva scene din acest spectacol complex si aparent interminabil.Intr-un 282 gol o doamna trecuta demult de prima tinerete ,dar care incerca sa stearga urmele timpului "boindu-se"excesiv,agasata parca de tineretea unei domnisoare care a indraznit sa se aseze pe un scaun menit sa ofere odihna invalizilor, batranilor sau gravidelor,-a inceput sa tipe isteric la tanara noastra si s-o apostrofeze,gest care a atras proteste legitime.La distanta de numai o zi, intr-un 182 aglomerat, o batranica simpatica a cedat cu multa eleganta locul unui tanar care era foarte obosit.In nici una din situatii nu am reactionat ci -parca urmand indemnul lui Eminescu "de te-ndeamna de te cheama"- am ramas la toate rece.Oare asa se intampla si in alte colturi de lume?